Sincer nici nu stiu cum sa incep acest mesaj catre voi. Sa va spun: multumesc din suflet ar fi nimic in comparatie cu faptul ca voi toti mi-ati redat viata, inpreuna cu doctorii, desigur. A durat atat de mult pana sa incep sa va scriu aceste randuri deoarece recunosc, un timp mi-a fost aproape imposibil sa vorbesc despre ce s-a intamplat si regret faptul ca m-ati putea considera nerecunoscatoare pentru ca nu am luat legatura cu voi.

Felul cum a-ti ajutat, direct sau indirect, este incredibil si sunt fericita sa vad ca nu a-ti ramas reci la citirea anunturilor din ziare sau pur si simplu la auzirea unui caz ca al meu.
Nu va pot explica in cuvinte ce inseamna sa stii ca ai fost la un pas de moarte si totusi, acum, in pieptul tau bate ‘o inima extrem de puternica’ asa cum o descriu doctorii de la ‘Uniklinikum Freiburg’ la fiecare ecografie.

Am trecut prin momente extrem de grele prin care putini adolescenti au trecut si mi-as dori sa imi cunoasteti toata povestea pentru a intelege mesajul meu: Opriti-va pentru un moment din rutina zilnica, incetati sa mai criticati si sa improscati cu noroi in stanga si in dreapta, incercati sa vedeti doar ce este frumos in viata deoarece daca va veti afla vreodata intr-o situatie asemanatoare cu a mea, regretele vor fi mult mai profunde si intrebari ca: ’De ce nu am profitat oare de momentul X’ sau ‘De ce m-am suparat oare atunci?’ nu vor inceta sa apara si va vor slabi puterea de a lupta cu situatia dificila in care va aflati.

Daca ar fi sa enumar toti oamenii care s-au implicat, mi-ar lua probabil zile intregi si respect decizia unora de a ramane anonimi. Asa ca voi generaliza si spune doar: Va multumesc pentru tot! Doar cu ajutorul vostru, inima mea inca bate!

Mihalcea Andreea

In momentul de fata Andreea este foarte bine cu mici exceptii, datorita sistemului imunitar scazut apar tot felul de infectii iar medicii de aici se lupta zilnic cu ele.
Nu sunt insa foarte problematice asa ca suntem bucurosi de evolutia ei. Deja se poate deplasa pe picioarele ei doar cu ajutorul unei proteze la piciorul stang si uneori cu baston. Este foarte incantata de activitatile de aici si psihic pare sa isi revina dupa toate cate a patimit pana acum.
Saptamana aceasta am fost la control in Freiburg si medicii de acolo au fost foarte incantati sa o vada si deasemenea bucurosi de faptul ca este cu mult mai bine de la ultima vizita. In privinta medicamentatiei insa nu au reusit sa o stabilizeze inca si la fiecare vizita, in urma analizelor, mai modifica cate putin tratamentul.

Speram sa intram cat mai curand in normal si vietile noastre sa-si reia cursul de unde a fost intrerupt cu multe luni in urma, cu toate ca suntem constienti de faptul ca nimic nu va mai fi cum a fost!
Dorim cu totii sa multumim din suflet tuturor care ne-au sustinut si ajutat in momentele de cumpana si pe aceasta cale sa le uram: Paste Fericit si Multa Sanatate!!

Dupa operatie Andreea a fost dusa intr-un salon special tot la terapie intensiva unde am putut intra la ea incepand de a doua zi, dar echipati corespunzator.Tot personalul fremata de bucurie si toti ne opreau prin clinica sa ne arate cat sunt de bucurosi pentru Andreea si ne dadeau ultimele noutati, deoarece toti au fost continuu la curent cu starea ei chiar daca nu activau in salonul unde era internata.

Ei ne-au fost aproape in orice moment si ne-au sustinut extrem de mult emotional, ne-am simtit tot timpul ca in sanul unei familii.

Andreea a stat cam o saptamana intubata si conectata la aparate si bineinteles adormita, dupa care a fost detubata si trezita. A fost o perioada dupa aceea de chin pentru a-si reveni la normal de sub efectul narcoticelor si cu dureri cumplite din cauza operatiei. A mai stat o perioada hranita artificial apoi a intrat pe hrana normala si s-a inlaturat si pace-maker-ul de la inima deoarece acum era foarte puternica.

Din cauza intubarii a trebuit sa ne intelegem cu ea doar prin semne, pana i-a revenit cat de putin vocea, iar cu semnele a fost destul de greu pentru ca nu avea putere sa mai miste mainile din cauza lipsei de masa musculara. Oricum partea stanga nu misca absolut de loc si am fost foarte ingrijorati.

Cand si-a revenit si a inceput sa manance deja, a evoluat totul mult mai bine vreo doua saptamani dupa care brusc a inceput iar calvarul. A inceput sa faca febra pana la 40 grade zi si noapte – de am dormit iar pe holurile spitalului si iesea asistentul dupa fiecare ora sa ne anunte starea ei cateva zile la rand – cu stari de voma chiar si dupa apa si normal a trecut iar pe hrana artificiala.

Au facut teste peste teste si au adus o sumedenie de aparate, au schimbat continuu medicatia pana au depistat sursa de infectie si deja in cateva zile au pus-o iar “pe picioare”.

Sunt prea multe de povestit si nu prea placute din aceasta cauza am restrans foarte mult totul.

Cu tot ce a tras pana atunci, Andreea a fost intr-o perioada mai placuta de ziua ei si a putut sa se bucure de ea cat de cat inconjurata de personal, care au venit sa o felicite toata ziua. Cel mai mult s-a bucurat cand la prima ora din acea zi a primit un tort de la medicul ei curant iar mai tarziu altele doua si a avut o gramada de dulciuri la dispozitie, pe care a trebuit sa le guste doar si nu a avut voie sa se desfete pe deplin cu ele.

Saptamana aceasta am fost transferati la o clinica in apropiere deoarece pe langa tratamentul de dupa transplant este totusi nevoie si de un tratament mai special pentru a-si reface musculatura si a-si reveni cu partea stanga cat de cat la normal, iar aici au ambele tratamente si sunt foarte eficiente deja. Cel mai important pentru ea aici este schimbarea mediului deoarece este inconjurata de tineri cu varsta apropiata de a ei si nu batrani operati care se vaita tot timpul. In plus sunt activitati diverse: sportive, divertisment si educative avand profesori diferiti pentru fiecare activitate, aceste lucruri sunt eficiente si pentru reintegrare in colectiv dupa atatea luni de boala si de chin.

Totusi se pare ca infectia revine deoarece de cand am ajuns aici are febra cam mereu si dureri mari de cap insa are pofta de mancare ceea ce este bine. Este verificata la fel de drastic si aici si primeste antibioticul corespunzator asa ca sunt sanse sa scape de infectie pana la urma.

Oricum in fiecare saptamana trebuie sa faca control periodic cardiologic la clinica din Freiburg deci mai avem de stat o perioada pe aici.

NOUTATI 8 noiembrie

Am primit oferte de la inca doua clinici : una din Milano si una din Hamburg, astfel ca dosarul a fost completat astazi si de acum asteptam raspunsul final.Inca mai sunt semnale ca ne mai sustin si alte clinici: AKH-Viena, Freiburg Germania… si mai cresc sansele.Foarte importanta pentru noi este si sustinerea si interesul acordat de catre o seama de medici romani din afara care sunt interesati in permanenta de starea Andreei chiar daca nu o cunosc personal.

* Pentru asta, orice ajutor e binevenit *

Andreea Mihalcea are inima făcută praf. Acest lucru nu i se întâmplă din dragoste, cum te-ai putea aştepta la o fată frumoasă de 16 ani. S-a întâmplat pur şi simplu, dintr-odată şi aproape degeaba. Nimeni nu-i poate spune exact de ce. Nici măcar doctorii cei mai buni din ţară în domeniul cardiologiei, de la institutul din Tg. Mureş.

Loviţi peste noapte de o asemenea nenorocire, părinţii sunt în stare de şoc. Cu mama adolescentei, aflată în prezent alături de fiica ei internată la Tg. Mureş, n-am putut vorbi. I se face rău numai când se gândeşte şi nu poate articula cuvintele.

Tatăl ei, Adrian Mihalcea, ne-a vizitat tremurând ca varga la redacţie. L-au sfătuit cunoscuţii să apeleze la ajutorul nostru:

„A fost trecută prima pe lista de transplant de inimă. Vă daţi seama cât de gravă e situaţia? De unde să ai bani pentru aşa ceva peste noapte? Cine ne poate ajuta?”, ne spune cu privirea pierdută în spaima că viaţa singurului său copil atârnă de un fir de aţă.

„Totul a pornit de la o răceală”

Din noianul de cuvinte, mi-e greu să descopăr cum s-a ajuns la o asemenea situaţie. Abia reuşesc să strecor întrebarea.

„De la o răceală. A luat tratament, i-a trecut.  Apoi i s-a făcut rău iar. Soţia mea, care şi la un strănut o duce la doctor, a luat-o de mână şi a dus-o imediat la doctorul de familie. I-a dat trimitere la radiografie, să nu aibă ceva la plămâni”.

„Când a venit înapoi cu filmul, doctorul i-a spus că plămânii sunt sănătoşi, dar inima este foarte mărită. Speriat, a pus mâna pe telefon şi a sunat la cardiologie la Spitalul de Urgenţă. Acolo au internat-o imediat. După două zile, Andreea era în salvare spre Tg. Mureş. Aici nu mai aveau ce să-i facă”.

„La Tg. Mureş ni s-a spus că e nevoie de transplant şi încă unul foarte urgent. Andreea are cardiopatie dilatativă şi în curând vor fi afectate şi celelalte organe interne care nu vor mai primi suficient oxigen”.

„Ni s-a mai spus că e greu de stabilit cauza de la care s-a ajuns aici. Poate fi de natură virală sau pur şi simplu pe o sensibilitate moştenită genetic”, spune pe nerăsuflate tatăl fetei.

Apăsat de greutăţile financiare întâi (mi-a povestit că de curând a fost pe punctul de a pierde casa), acum lovit în ceea ce are mai scump pe lume, omul recunoaşte că e în pragul de a face o cădere nervoasă.

„Mai multe nu pot să vă spun. Nici cu soţia nu pot să mă înţeleg la telefon. Fie nu mai vrea să-mi spună nimic ca să nu-mi facă rău, fie nici nu mai poate să discute despre toată situaţia, că i se face şi ei rău.   Mai multe nu pot să vă spun. Nici cât costă transplantul, nici dacă avem şanse să-l facem în România. Un singur lucru e clar, trebuie făcut de urgenţă, e pusă prima pe lista de priorităţi. Nu ştiu cum să le ajut. Nu ştiu unde să mă mai duc…”, ne spune omul dezorientat.

Cineva l-a sfătuit să deschidă cont că poate ajutorul va veni de undeva. La BRD Groupe Société Générale Galati, pe numele Adrian Mihalcea puteţi depune ca de la inimă la inimă:

Sau veniţi direct la casieria ziarului nostru şi menţionaţi numele de Andreea Mihalcea. De asemenea, îl mai puteţi contacta pe tatăl ei la telefonul 0724 51 70 90.

„Cea mai puternică în tot calvarul acesta a rămas Andreea. Mi-a spus la telefon «Tati, nu plec de aici fără o inimă sănătoasă!» Abia aşteaptă să se întoarcă la colegii ei de liceu, la Grupul Şcolar  «Elena Doamna». Ce să-i spun? Că totul în momentul acesta se năruie sub mine?”, ne spune lovit, tatăl fetei.

Aşa grav bolnavă cum e, inima Andreei a rămas tânără şi mai speră în minuni.

Acest articol a aparut in ziarul Viata Libera din Galati,

Dupa mult timp reusesc sa imi fac curaj pentru a anunta ce se mai intampla cu Andreea in prezent. Este foarte greu pentru mine dar incerc in mare sa spun ca in jurul datei de 20 decembrie a facut un fel de atac cerebral si a paralizat pe partea stanga a corpului. A fost un soc teribil atat pentru ea, pentru noi cat si pentru medici, toti am fost nepregatiti pentru o asa intorsatura deoarece cu o zi inainte era plina de energie si vesela si chiar mancase mai bine ca pana atunci. S-au mobilizat mai multi medici imediat, vreo opt, si-au inceput analize si verificari rapide dupa care in aproximativ 15 minute am fost anuntati ce vor sa faca si de altfel au si facut imediat apoi. Au fost nevoiti sa o adoarma, sa o intubeze din nou, sa schimbe pompa de la inima si sa raceasca corpul pentru a nu avansa problema de la creier; de fapt un cheag de sange din cat am inteles care a ajuns la creier si a afectat tesuturi pe partea dreapta.
Au facut teste peste teste cam doua zile in aceasta stare si apoi au inceput sa o aduca la temperatura normala si sa o trezeasca pentru a vedea starea ei din punct de vedere neurologic, dar cand s-a trezit Andreea nu putea sa miste mana si piciorul drept si nu le simtea asa ca au adormit-o iar dar atat fara modificarea temperaturii. De Craciun abia au trezit-o cat de cat si au detubat-o si am vazut cu totii ca incepe sa miste putin mana dreapta si sa le simta. Incepand de atunci am vorbit cu ea prin semne cu totii dar in ultimele zile nu mai poate nici cu mana dreapta sa mai miste prea mult. Este groaznic ce se intampla, am facut amandoi cu schimbul zi si noapte avand si perioade mai agitate, este foarte greu pentru noi sa vedem cum starea ei se deterioreaza vazand cu ochii cu toate ca medicii spun ca totusi neurologic ar fi bine si nu avem inca dece sa ne ingrijoram prea tare.
Suntem alaturi de ea aproape toata ziua si speram in fiecare dimineata ca este mai bine si incercam pe cat posibil sa o ajutam sa lupte dar dupa mine eu cred ca dupa trei luni de chin ea de fapt nu mai are putere si refuza pe moment. Are zilnic un fizioterapeut care face exercitii de miscare cu ea si speram sa isi refaca musculatura. Nu am sa mai postez ceva prea curand deoarece trebuie sa fim la clinica mai mereu si acasa ajungem tarziu si foarte obositi si de multe ori mai cade si internetul asa ca sa auzim de bine in 2011.

Uram tuturor pe aceasta cale Un An Nou cu bucurii, impliniri si multa sanatate! La Multi Ani!

Din data de 10 decembrie am ajuns si eu la Freiburg pentru a le sustine pe fete cat mai mult posibil si de aici! M-am ingrozit cand am vazut ca Andreea este plina de tuburi si m-am linistit totusi stiind ca este singura ei posibilitate de a fi mentinuta in viata astfel.

De cand a ajuns aici la clinica Andreea nu a mai plecat de la terapie intensiva si este tratata foarte bine de catre cadrele medicale si cei care au reusit sa o cunoasca aici.
In fiecare zi suntem tinuti la curent de catre medici cu situatia ei si cu analizele care se fac permanent, astfel stim in orice moment in ce stare se afla organismul Andreei.

Astazi am fost informati ca ar avea o infectie la splina si rinichi dar este sub control. In fiecare zi se chinuie cu ea sa o faca sa manance si sa mearga si se vad rezultatele, mici dar sunt. Deoarece nu mai are putere dupa doua luni de lupta cu boala, Andreea incepe sa cedeze si ei observa si o stimuleaza permanent.

Cei din tara care vor sa ia contact cu noi telefonic pot suna la numarul 00491731809187,este un numar care l-am primit din clinica pentru a reduce costurile de roming .

(mesaj de la Tatal Andreei).

Andreea a fost operata noaptea trecuta si i s-a montat o pompa artificiala deoarece inima incepuse sa cedeze si ii era foarte rau. Operatia a durat aproximativ 5 ore si a fost extrem de grea si de riscanta iar momentan este la reanimare urmand a fi transferata in seara aceasta la terapie intensiva. Dupa spusele medicilor operatia a fost foarte reusita iar starea Andreei este in continuare stabila. Cel mai greu este faptul ca in mare parte depinde mult de aparate pentru a fi mentinuta pana la transplant.

De o saptamana deja Andreea este la terapie intensiva si am fost informat ca starea ei este stabila in momentul de fata. In urma analizelor a fost trecuta pe euro-lista de transplant si asteptam in orice moment operatia. Au fost afectate in continuare totusi celelalte organe datorita functionarii defectuoase a inimii, chiar ieri i s-a facut punctie pentru a i se extrage lichid de la plamani, sunt probleme si cu fierea iar ficatul este marit. Datorita acestor probleme este hranita mai mult artificial deocamdata dar personalul medical este continuu langa ea si depun mult suflet in ceea ce intreprind. Nu poate inca lua legatura cu nimeni direct deoarece telefoanele sunt interzise in sectie iar cu internetul nu reuseste deocamdata sa se conecteze, dar sper cat de curand sa poata inta in legatura online cu noi.
A iesit de curand de sub tipar volumul de poezii ,,Versuri din inima pentru tine” – Andreea Mihalcea iar pe cei care doresc sa intre in posesia lui ii rog sa ma contacteze personal.

Andreea a ajuns in jurul orei 16 (ora Romaniei) la clinica din Freiburg Germania si in momentul de fata este internata la terapie intensiva. Au inceput deja medicii de acolo sa faca toate investigatiile necesare pentru a sti exact situatia ei si tratamentul care urmeaza a fi facut ,Andreea a suportat neasteptat de bine transportul si momentan se simte mai bine decat pana acum. Mama ei se afla tot acolo pentru a o ajuta in continuare. Doar de luni o sa putem afla mai multe detalii. Multumim pe aceasta cale celor care au facut posibil acest lucru si celor care au ajutat la efectuarea transportului cat mai repede si in cele mai bune conditii!

Am intrat momentan intr-o perioada de stagnare a drumurilor de pana acum facute pentru un scop bine stabilit. Starea aceasta de acalmie in asteptarea programarii, pe care trebuie sa o faca clinica din Germania in urma primirii banilor necesari tratamantului Andreei, este insuportabila si apasatoare. Andreea se simte din ce in ce mai rau si tot ce mai putem face in aceste momente este sa ne rugam sa reziste in continuare pana ajunge la clinica respectiva!